Multe blonde

 





                                                                                                   
                                                                                                            

    Ora de latina. Plictiseala acuta, somn pe banca si putin stres. A,daa si Cucu. Superba noastra profa. Ingaduitoare, blanda, frumoasa, supla, visul oricarui elev? No way. Mai degraba o cucuvea supradimensionata sau un cuc care se revarsa in copac. Sau poate un travestit?
   Anyway, e exigenta, are spirit practic si o reputatie de temut, dar isi permite. Terorizeaza elevii si le da peste nas cu informatiile ei de cultura generala imensa.
Dar sa revenim la subiect. Mi se inchideau ochii treptat si caldura coplesitoare a sobei ma amortea. Auzeam doar franturi din conversatie si mai priveam din cand in cand pe geam miscarile furioase ale copacilor dezgoliti.
  -Multe blonde aveti in clasa! zice Cucu deodata.
  Ma ridic brusc si privesc in jur. Mai multa dreptate de atat nici ca putea avea. Din cele 15 banci ale clasei cel putin 8 sunt pline de blonde. Vopsite, suvitate, naturale. Deja a devenit un ideal: Sa fii blonda!
  Ce reusita! De parca asta ti-ar modifica trasaturile si ai deveni dintr-odata mult mai frumoasa. Nici asupra neuronilor nu are vreun efect. Nu cred ca vor fi stimulati de parul blond si vor functiona la capacitate mai mare.
  Sau poate fetele se gandesc la... Oare la ce? Ca barbatii prefera blondele? Da, raspunsul este evident. Sondajele din Cool Girl si Bravo Girl sustin ca fetele si femeile blonde sunt preferate de barbati si considerate mai atragatoare.
  Ce gluma buna si cate minciuni.:)) Sau poate ma insel eu si majoritatea reprezentantilor rasei masculine chiar vor blonde. Da, asa e, majoritatea fraierilor si taranilor care chiar se ghideaza dupa idealul standard, par blond si o cutie craniana goala ca sa poate manipula in voie. 

  Aspectul fizic conteaza intr-adevar, dar nu e dictat de o culoare de par! Cei care cred asta sunt superficiali, iar voi fetelor care vreti langa voi asemenea indivizi inferiori din punct de vedere intelectual, vopsiti-va blonde! Ce mai stati? Au scazut preturile la vopseaua blonda la cat este de solicitata! Asa ca vom face o promotie: La cat mai multe blonde!

Descoperit treptat

Semnalul de tren anunta-un refren.
Sunetele din departare ne-aduc un joben.
Turturii albastrii de flacara arzatoare ating
Crengile nemuritoare ce dansand se sting.
Oare unde in desertul uscat plantele aprind
Pasiuni mistuitoare pe aripi de vant plutind?


Oaze de sare ce se revarsa-n departare,
Trimit valuri din mare adunate-n care.
Suflari fierbinti zboara-n zori printre nori,
Vuiesc si soptesc secrete, orori...
Ne-afundam adanc printre gratii invizibile.
Oare visele au ramas intangibile?

Jocu-n decor

Frunza albastra de neon,
Cucerit-am un peon.
Rece, mic, impersonal
Nemiscat s-un pic banal.


Maini de marmura inghetate,
Guri absurde infocate
Ne creeaza-un joc de amor
Alb si negru, un sol din for.


Raze-adanci de apa vie
Inconjoara-o trestie,
Lumineaza-n picaturi
Doua jucarii stricate
Cu gesturi robotizate.

Plange amoru-n picaturi.

I'll believe you

Saturday night. No friends tonight, no parties, no walking around in the park. What could you do? Just you, your big and messy room, the TV and the computer. Looking for the remote control? You'll never find it under the layers of books and clothes on your desk. What choice do you have? Some popcorn and a pizza while watching a movie. Searching for interesting ones and suddenly you see 'I'll believe you'.
Romantic, happy ending, loving pair? Not at all. Catchy title and your imagination goes astray!
A creative, weird guy from a small city runs a broadcast after one o'clock in the night because his unpopular talk show had little audience if at all. Dale Sweeny was his name and found himself on the brink of unemployment.His show tried to convince people to open themselves to public and relate the most unbelievable events.He would be there to believe you.
One night after he receives a call from a 'mad' woman, saying that she saw an UFO, he starts to receive calls every night at 1.13 from the most misterious creature around. The calls lasted 5 minutes everytime and they consisted in incomprehensible messages in a new and odd language.His audience begins to rise and the idea of finding an UFO or maybe an alien in the town is imposed at the radio.Next thing that happens is that two unexpected federal agents show up to question Sweeny and give the matter great importance. Then robberies take place in the area and the local policeman observes that only unimportant things are stolen.Dale makes a connection between the federal agents, who looked like the most funniest versions of Man in Black, the robberies and the queer alien who talked in his unintelligible language.
As everyone starts to believe that an UFO really landed in the city, the alien is caught in his last stealing attempt and proves to be a normal human being. What happens to Sweeny next and his reputation? His dreams and desire to think that unbelievable stuff do exist are ruined.
But the story doesn't end here. Guess what? The fake alien is connected to time travel. But you'll have to see the movie and figure out for yourself the end.

Floare de musetel

-Oh,papatya!

Ger naprasnic si cer in curcubee de gri cu raze rosiatice de lumina au venit pe nepoftite din vecinatate. Tremura golasi pomii sub atingerea fina a vantului inghetat si ploua cu ninsoare alba invizibila de sus. Ni se inrosesc obrajii, ni se usuca buzele, tremuram sub soare.

Ea: -Ia-ma de manuta si incalzeste-mi degetelele! Saruta-l pe fiecare in parte si apoi strange-ma in brate pana la extenuare!

El: -Sa ne intalnim, sa ne privim, sa ne atingem prin cuvinte…
Esti atat de sublima cand e frig afara. Parul iti zboara ravasit, fularul impletit lasa in urma o dara fina si dulce de parfum ametitor, iti lucesc ochii de lacrimi, te zgribulesti in palton si mergi repede, lin, plutind parca pe un nor de fericire si libertate. Tenul tau alb si rece ca doua petale exprima puritate si inocenta. Sa te ating sa imi incalzesc sufletul!

Ultimele frunze decolorate au murit si noi le calcam in picioare. Ma doare tot ce in jur moare si ma intreb tot mai mult cu fiecare secunda care trece daca noi oamenii nu ranim mult prea profund esenta lucrurilor inconjuratoare.
Speranta de a fi mai buni, mai sinceri ne hraneste inima.

El: -Speranta mea esti tu!

Panoul digital din fata Mc-ului arata 3 fara un sfert si 3 grade Celsius. E octombrie, dar timpul a luat-o la goana nevazut.

El: -Am mers mult noi doi astazi…amandoi. Parca a trecut o vesnicie de clipe furate de azi dimineata. Cu siguranta au trecut toate trenurile spre primavara si noi le-am pierdut.

El(catre sine): -Te-am luat cu mine caci ma stiam incapabil sa ajung la gara. Asa mi-ai ramas tu particica de rai, floare de musetel, blanda, zambitoare, cu petale multe si mici. Ochii tai migdalati si mari, caprui deschis concentreaza in tine miezul florii de camp.

El(catre ea): Sa iti sorb roua in fiecare dimineata de pe piele inainte sa inghete, sa te pun pe un piedestal inalt, intr-o rama veche de mahon pe birou sau intr-un tablou abstract sa il luminezi! Sa te pun deasupra patului, sa te privesc in voie!

Tuna puternic, asurzitor si palpairile vii, intense ale fulegerelor patrund in camera intunecata. Ma trezesc si esti aproape.

El(catre sine): -Oh, papatya, te-am visat!
Se facea ca era decembrie si universul inghetase. Eram singur pe lume si te cautam febril. Nelinistea ma cuprindea cu fiece secunda in care nu te gaseam. Te simteam, dar nu te desluseam.
Mi-e frica de iarna, de a privi in viitor.

El(catre ea): -Sa nu te stingi in bratele mele, sa nu ma sting in timp si vant fara o floare, unica nemuritoare din sufletul meu mare! Sa nu te pierd, sa nu ma pierzi!

Unde mergem?

Cip-cirip! Cip-cirip!

Glasurile pitigaiate ale vrabiutelor micute si pufoase rasuna puternic in diminetile racoroase de toamna. Geamul aburit distorsioneaza imaginea de afara si pentru o clipa cand deschizi pleopele te gandesti ca a nins mult si neincetat, ca a venit iarna. Somnul e dulce si visu-i la fel, dar ultimele raze ale soarelui cu dinti te imbie sa dejunezi zgribulita in halatul gri si pufos ca un ursulet de plus. Masa rotunda si joasa acoperita cu ceainicuri, prajiturele apetisante si tavi cu fructe , inconjurata de scaunele colorate in miniatura, inveseleste incaperea. O gustare prelungita cu ceai de ghimbir aburind, biscuiti cu forme geometrice si multa ciocolata, defileaza prin fata unui casetefon vechi cu doar cateva frecvente. Muzica portugheza in surdina si picioarele goale pe parchetul rece.

Ai uitat ca nu mai e vara.

Sosetele tale preferate, groase cat trei perechi si moi, parte din arsenalul de iarna, te asteapta pe marginea patului unde le'ai aruncat grabita in somn.

12 si jumatate, amiaza zilei de toamna. O carte dintr'o multitudine de carti. Pe raftul cel mai inalt al bibliotecii de mahon stau romanele ce te'au impresionat si ai vrea sa le recitesti. Dar nu vrei sa distrugi povestea initiala. Raftul al doilea, romane de dragoste. P.S Te iubesc. O coperta fina, un cuplu pe fundal si scrisori invadatoare de dragoste.

Citesti un rand, doua. Povestea nu e rea si chiar te-ar captiva de nu ar fi melencolia asta neinteleasa de toamna. Pe geam universul pare pustiu. Frunzele aramii, galbene, verde inchis vestejit, aurii plutesc pe pamantul umed si formeaza un covor multicolor de strigate inabusite. Vantul adie incetisor si crengile golase ale copacilor lipsiti de viata creeaza umbre imploratoare ce danseaza trist pe asfalt. Picura cu stropi inghetati si minusculi din marea campie a norilor gri.

-O umbrela ar fi folositoare, te gandesti! Din pacate toate s'au pierdut in valmasagul de sentimente din anii anteriori.

Te imbraci grabit intr-o rochie groasa cu buline mari albastre, iti arunci neglijent o esarfa vaporoasa la gat, iti iei cizmele largi si pornesti spre usa. Ti-ai uitat pardesiul baby-doll! Dai sa deschizi usa! Si umbrela! Care? Ca sunt rupte toate! Incui si cobori tumultos pe scari. La parter iti dai seama ca ploia se inversunase cumplit asupra omenirii. Nu era chip sa iesi fara un aparator. Te intorci, descui si iti chemi duios prietenul. E suparat pe tine ca l-ai uitat acasa. Iti ceri iertare pe un ton lingusitor si il iei de manuta frumos.

La iesirea din bloc il rogi sa te apere de ploaie. Refuza vehement, sustine ca va face scurtcircuit. Il asiguri ca ecranele imaginare de proiectii ale viselor cum e el exista doar in mintea celor care le-au creat. Prin urmare acest micut prieten de fantezie te va putea apara fara sa deranjeze mersul normal al lucrurilor.

-Unde mergem? intreaba el inca putin temator sa nu il vada realitatea si sa se stinga din inima ei.

-Peste tot si nicaieri,

Intr'o curte c-un Grivei

Pe un lac cu o ratusca

In padure cu o pusca!

Pe intuneric

Noapte lunga,iminenta

Lasa-mi in al meu decor

Noua raze prin pridvor.

Spune-mi mie cea dintai

Secrete la capatai.

Calca-ncet si-n taina discret

Pe un cuib de vise plin.

Da-mi sperante de pelin,

Poarta-ma pe aripi lin!

Si sopteste-mi fara chin:

-Asteapta-ma ca vin!

Si te-astept zi dupa zi.

Tremura-n mine fiorul

Cat de mare e amorul!

Si ma vezi numai pe mine!

Arunci soarele-n declin.

-Asteapta-ma ca vin!

Deprins in abis

Praf de stea pluteste gros,
Transpune totu-n jos:
vorbe dulci de-atunci,
pravalitoare tipete de prunci.


Un suflet mic si delicat,
Traieste neincetat
Intr-o mana mica si sublima
Ce tanjeste in priviri cu stima!


Umbre grele, stravezii
Intrepatrund scantei in ochii vii.
Buze rosii insetate
Isi transmit soapte furate.


Tot ce-a fost atunci distins,
Parte dintr-un paradis stins
Pleaca din visare acum.
Trezeste amintiri din scrum!

Suflet pierdut

Ploua! Ploua, ploua! Nu auzi cum ploua, cum lovesc cu putere picaturile mari si reci geamurile cladirilor gri, cum inunda strazile pustii, cum indeparteaza suflul oamenilor din oras, din lume?

Nu mai ploua iubito! Vara si-a intrat pe deplin in drepturi. Priveste razele soarelui arzator, persoanele care au iesit nerabdatoare sa simta caldura infernala. S-a dus melancolia de inceput de toamna ce pusese stapanire pe inceputul verii. Iubito, ploaia a incetat acum 2 zile!

M-am lasat invaluita de visuri de vara, de mare, de rasarit pe plaja pustie intr-o rochita alba lejera, de apus intinsa pe nisipul inca fierbinte cu palaria fluturandu-mi in briza calduta, de vorbe pline de inteles si forma, dar atat de impenetrabile ca marile filozofii ale lumii, de atingeri suave, de seri tumultuoase pe strazi agitate, de terase boeme, de cluburi elegante, de ore de somn furate noptii pe o patura langa valuri, de imbratisari dulci si totusi dureroase, de buze calde si flamande, de pielea ce fremata de fiori, de respiratia sacadata si intretaiata de lacrimi de fericire, de tine, de iubire, de o mana ce a cuprins-o pe a mea.

Inceput de drum as fi spus atunci. Eram atat de imens de mult fericita incat simteam totul cu o intensitate maxima. Nimic nu ma impiedica sa merg pana la capat, sa risc, sa imi daruiesc pana si viata. Ma lasam cuprinsa de sentimente noi, contrarii. Eram dezorientata, dar imi placea. Traiam intr-un haos de desfatare si placere, accentuat de neprevazut si purtat de vapoare in mijlocul marii infinite.

Acum este iar vara, dar ploaia nu mai inceteaza. Mi-am pierdut sufletul, mi-am pierdut vara, l-am pierdut pe el. Sa spun ca mi-e dor ar fi prea putin ca sa exprim dezolarea de care ma simt cuprinsa.

Ploua de dimineata! Ma uit pe geam si lacrimile aluneca usor... de mahnire ca nu mai poate fi la fel, ca nu mai pot fi la fel, ca am pierdut din nou, ca vremea corespunde cu starea mea de spirit, ca sunt egoista si ma bucur ca ceilalti sunt captivi in propriile case, de parca asta i-ar impiedica sa fie fericiti.

Ma simt inchisa intr'o camera goala si alba. Noaptea evadez. Vreau sa ma imbat cu tristete, cu singuratate, cu incapacitatea de a schimba vara mea, cea mult dorita si asteptata.

Picaturile au incetat si soarele rasare. Nu mai pot sa vad realitatea din jur, peste sufletul meu inca ploua... Si nu mai esti acolo sa imi arati zambind cat de frumoasa-i vara la mare!

Ziua mea de vara

Rasarit de soare .Sase dimineata pe drumul spre Istanbul. Scaunul incomfortabil si atmosfera inchisa din autocar ma faceau sa-mi pierd mintile. Oare merita tot efortul? Altii calatoresc acum cu avionul spre Egipt, insulele Mauritius, Corfu si beneficiaza de gustari rafinate la fiecare 30 de minute.
Mi s-a terminat apa si prima oprire o facem peste 4 ore.Ar trebui sa economisesc, dar setea o sa ma infranga.
Aproape leftera, singura si cu o valiza extrem de grea am plecat spre tara unde mi-a ramas sufletul. Prima data am vizitat Turcia acum 3 ani si am ramas fascinata de viata care vibra acolo in fiecare secunda, in fiecare minut. Stilat si modern versus vechi si modest. Un oras imens cu mii de suflete diferite pulsand in fiecare zi pe stradute inguste. Moschee cu linii arhitecturale curbate si deosebite, turnuri inalte si culori pastelate, un furnicar de oameni excentrici, bazaruri enorme cu mii si mii de arome si culori, un port infinit luminat noaptea de felinare mici si rotunde, o atmosfera aparte incarcata de liniste si totodata de sunetul rugaciunii musulmanilor din mochee, apa albastra ca cerneala, in care ma oglindeam mereu si tu.
Misterul randurilor scrise si al vietii mele, o aparitie ciudata si incantatoare. O scurta aventura de vacanta cum ar spune unii sau o intalnire aranjata de caile misterioase ale destinului.
Spre tine vin acum... Sa te mai vad odata inainte de a renunta total la ideea de cum am putea forma un noi.
Unii ar spune ca e gresit, prietenele mele ca e putin umilitor si ca tu ar trebui sa faci asta, dar am ajuns intr-un moment al existentei mele in care regulile si parerile celorlalti ma lasa complet rece. Voi juca dupa propriile mele reguli, voi miza pe tot ce am si nu voi renunta la oportunitatile ce se ivesc indiferent de pierderi.
Singurul lucru pe care nu mi-l doresc e sa ajung o marioneta a vietii, sa ma ghidez dupa reguli si dupa binecunoscutul trebuie. Sufletul imi spune ca sunt libera sa fac ceea ce imi doresc cu adevarat asa ca mi-am deschis larg aripile si zbor cu o intensitate maxima a sufletului spre tine. Niciodata nu voi avea ocazia sa ma intreb: "Ce ar fi fost daca?"
Poate ma vei face atat de fericita incat voi renunta la tot, poate ma vei dezamagi si ma voi intoarce ranita, asta daca voi mai avea bani de un bilet. Dar detaliile nu au releventa pentru o poveste.
Cum arati? Ce fel de persoana esti? Nici asta nu conteaza. Esti un om ca oricare altul sau poate esti special.
Am primit sansa vietii sa te intalnesc si e un dar ceresc sa ma pot lasa purtata de val in curand, la propriu si la figurat.
Voi ajunge noaptea. Mi-e dor sa simt apa rece si sarata. sa ma usture ochii, sa tremur de frig cand ies din iubita mea mare, pe care o voi regasi in curand, dar mai ales mi-e dor sa ma astepti cu prosopul impregnat cu parfumul tau pe nisipul fin.
Rad cu hohote cand ma gandesc la atata bucurie care ma asteapta in curand doar pe mine. Oamenii mohorati din autocar si coplesiti de grijile ce ii asteapta acasa la intoarcerea din vacanta probabil ma considera o ciudata...Dar ei omit ceva. Eu sunt fericita in nebunia mea.
Asa ca asteapta-ma la noapte in gara noastra din centrul orasului, unde ne-am cunoscut.

Anunt de mare importanta

Mergeam intr-o dimineata inabusitoare de vara pe aceeasi strada pe care o strabat de 18 ani incoace. Cu capul in nori si fara palarie, blestemam in gand soarele si primul second-hand in care aveam sa intru. Distanta se transformase brusc in kilometri de desert. Printre pavelele decolorate si unele mai stridente, hartiile de pe jos, isi faceau aparitia baieti gata ferchezuiti pentru care tocmai devenisem noua lor pisi. Simpla intamplare care m'a facut sa ies pe strada mi-a oferit si nespus de generoasa invitatie de a da o tura cu BMW-ul lor proaspat spalat in raul din afara orasului si cumparat second-hand din Germania.
Dar nu fac nicio aluzie la produsele second-hand! Pana la urma realitatea ne izbeste, si inca locuim in Romania. Pana si eu pandesc reducerile si ma grabesc sa ajung cat mai devreme vinerea prin seconduri sa mai prind si eu ceva "cool", cum ar spune papusile noastre Barbie fara materie cenusie imbracate din Terranova.
Sa revenim la povestea initiala. Tocmai imi cazuse cel mai nou si extravagant ruj din colectie cand m-am aplecat sa il iau si am vazut: "Anunt de mare importanta!"
Inca o tampenie, am zis in sinea mea. Sigur s-a mai gandit un p.i.m.p din Spania sau o companie de sarlatani cu produse naturiste din Japonia sa ofere marea cu sarea in mod mascat.
Si totusi nu stii de unde sare norocul. Poate gasesc ceva interesant si scap de atata superficialitate si monotonie.
Sub anunt era scris cu litere mari, colorate: "Curs creativ, inovator pentru dezvoltarea spiritului artistic. Nu ezitati sa ne contactati!" Numarul de telefon era scris mai jos.
Sa imi pierd cinci minute pretioase din lunga si plictisitoarea zi si sa sun? Hai sa sun ca azi mi-au minutele.
Detalii despre curs- niciunul, cum sa ajungi pe pasarela din Tudor (mi s-a parut o absurditate, cine ar putea sa nu stie?) si tinuta obligatorie- body painting in locuri vizibile.
Ultima sansa sa mai fac si ceva iesit din normal, asa ca ma manjesc repede cu primele culori pe care le gasesc, cat mai gratios, pe maini, picioare si fata, iar apoi plec repede cu autobuzul. Se subintelege ca toti se holbau la mine ca la a 8-a minune a lumii.
Pentru binele celor care facusera anuntul speram sa merite. In caz contrar ii supuneam la propria tortura, o tura cu busul prin tot orasul si body-painting din cap pana in picioare.
Ajung acolo nervoasa si gata de o eruptie zgomotoasa ca a unui vulcan stins si descopar alti zece nebuni pictati cat mai ingenios posibil.
Nici nu am apucat bine sa ne cunoastem ca activitatea a si inceput. Aveam doua echipe desemnate sa parcurga pe jos intreg orasul si sa picteze cat mai multi oameni de pe strada. Scopul era sa isi exprime sentimentele, sa convinga alti oameni sa ia parte la curs, sa renunte la inhibitii si sa devenim o mare de artisti pasionati de culori.
Un vis, ceva imposibil pentru Pitesti, Romania? Prea mult nonconformism si libertate?

Intra-adevar, rolul unei imaginatii bogate si frustrate, inchisa intr-o lume fara vise, idealuri si originalitate.

Intalnire

Practic a aparut din imaterial. Unde avea sa se intoarca? Incotro sa se indrepte?

Fata senina inconjurata de o lumina divina si ochi patrunzatori. Atat...

E tot ce conteaza atunci cand vorbim despre el. Trasaturi fizice si stil, frumusete si sclipire. Niciuna dintre ele. Un chip cu trasaturi cunoscute, dar care se pierde in multimea ce pluteste in lacul tacut si monoton al vietii. Dar e atat de el, de nehotarat, de neinteles, de misterios incat devine o aparitie pentru cineva asemanator.

-De unde esti? Ce urmaresti? Ai aparut acum in mijlocul sperantelor spulberate, la un inceput de drum linistit, conformist si ingradit. De cine? De mine, de viata, de experienta.

Ma tulburi. Esti cum eram si eu: visator, ganditor, in cautarea absolutului.

As vrea sa te urmez, in vis sa mergem amandoi.

Apari, dispari. Esti doar o iluzie, o himera.

Imi spui ca vei fi pentru totdeauna, ca mi-am impregnat parfumul si vraja in tine. Cuvinte, sunete dulci si la final doar un zambet amar.

Plec pe drumul meu. Sunt menita sa fiu singura. Am avut odata incredere in bunatate, frumusete, inocenta, daruire.

Azi nu mai am si nu mai pot avea. Totul e doar o aparenta. Am invatat sa devin treptat ca ceilalti oameni: rece, nepasatoare, fara scrupule. Traiesc pentru ca asta imi e dat sa fac.

Daca erai intr-adevar ceea ce spuneai, am pierdut singura sansa de a fi una dintre putinele persoane fericite din univers. Daca nu, inca odata m-am aparat de deziluzii si dezamagiri.

Aparenta

O luminǎ opacǎ in jurul tǎu,
Te ascunde mereu.
O simti ca pe un cǎlǎu.
Îţi ascunde calitatea de zeu.


Al tǎu aer arogant
Încet s-a risipit prin timp!
Nu mai e deloc pregnant!
L-am simţit un scurt rǎstimp!



Mergi grǎbit şi te opreşti.
Stai pe loc şi reflectezi.
Oare nu e fals cand tu gândeşti?
Propria-ti minte o manevrezi.

Perspectiva de sus

O scumpete

Albastru

Intensitate

Totu-i alb

Varful muntelui

La casute

Pe drumuri de munte

Pe inserat

Emotii prin invaluire

In noapte,in departare

Simt aproape o poveste dureroasa.

Sufla incet o boare,

Ma cuprinde o iubire frumoasa.

Plang,iubesc,zambesc

Dar nu sunt eu!

Altcineva are ce imi doresc.

Sentimente am imprumutat mereu!

Spre dimineata

Raman un sloi de gheata.

Povestea nu era a mea.

Povestea doar ma incanta!

Discutie in contradictoriu

Ultima data!Ultima data cand se simte asa!

-Intoarce-te suflet fraged si inocent!Urmeaza-ti drumul!

O dimineata insorita si strazi pline de zapada imaculata.Caldura cuibusorului in care se refugia nu o incalzea cu nimic.Razele luminoase patrundeau in camera,dar totul parea intunecat.

-Ganduri obsesive de ce nu ii dati pace?

S'a innorat brusc si totusi ea vede o lumina orbitoare.Televizorul e stins si totusi ea vede imagini,asculta muzica.Mintea ii zamisleste scenarii.

-Oare de ce nu poti simti ca nu mai simti?

Pasi nehotarati si repezi,umbre invizibile ce asculta neatente vorbele sale tacute.

-Oare tu esti aici pentru ca vrei?Oamenii sunt unde sunt pentru ca asa vor?

Incapacitatea de a alege le sfasie eul interior.

-De ce mai stai aici?

Se aude un raspuns abia perceptibil.

-Asteapta!Tocmai ai spus ca al tau corp nu iti mai asculta comenzile?

Pironit intr-un corp,incatusat intr-o cusca,bietul tau suflet ar vrea...

-Cine esti tu?Oare nu ai aflat pana acum ca ratiunea nu trebuie sa domine?

Mintea bolnava de perfectiune taie aripile sufletului si ingradeaza libertatea.

-Pe cine astepti?Pe cineva perfect?Sa iti spuna ca totul e perfect?

In jur totul devine un labirint.Pe fiecare drum te izbesti de cuvinte,povesti.Ai vrea sa intelegi,dar nu poti.

Mai cade o frunza din copac.Ultima,dar nu cea din urma.

-Ai visat vreodata ca ai ajuns la final,dar a fost in van?

Mergi si nu te opresti.De fapt stai pe loc.

Ultimele ganduri nutrite de cel ce te priveste din exterior,fara inteles sau sfaturi pline de talc...

Ia-le cum vrei!

-Cercul in care te invartesti e cercul nostru,al tuturor oamenilor.Piedicile ce iti stau in cale sunt dulci atunci cand le darami cu puterea sentimentelor.