Practic a aparut din imaterial. Unde avea sa se intoarca? Incotro sa se indrepte?
Fata senina inconjurata de o lumina divina si ochi patrunzatori. Atat...
E tot ce conteaza atunci cand vorbim despre el. Trasaturi fizice si stil, frumusete si sclipire. Niciuna dintre ele. Un chip cu trasaturi cunoscute, dar care se pierde in multimea ce pluteste in lacul tacut si monoton al vietii. Dar e atat de el, de nehotarat, de neinteles, de misterios incat devine o aparitie pentru cineva asemanator.
-De unde esti? Ce urmaresti? Ai aparut acum in mijlocul sperantelor spulberate, la un inceput de drum linistit, conformist si ingradit. De cine? De mine, de viata, de experienta.
Ma tulburi. Esti cum eram si eu: visator, ganditor, in cautarea absolutului.
As vrea sa te urmez, in vis sa mergem amandoi.
Apari, dispari. Esti doar o iluzie, o himera.
Imi spui ca vei fi pentru totdeauna, ca mi-am impregnat parfumul si vraja in tine. Cuvinte, sunete dulci si la final doar un zambet amar.
Plec pe drumul meu. Sunt menita sa fiu singura. Am avut odata incredere in bunatate, frumusete, inocenta, daruire.
Azi nu mai am si nu mai pot avea. Totul e doar o aparenta. Am invatat sa devin treptat ca ceilalti oameni: rece, nepasatoare, fara scrupule. Traiesc pentru ca asta imi e dat sa fac.
Daca erai intr-adevar ceea ce spuneai, am pierdut singura sansa de a fi una dintre putinele persoane fericite din univers. Daca nu, inca odata m-am aparat de deziluzii si dezamagiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu