Mergeam intr-o dimineata inabusitoare de vara pe aceeasi strada pe care o strabat de 18 ani incoace. Cu capul in nori si fara palarie, blestemam in gand soarele si primul second-hand in care aveam sa intru. Distanta se transformase brusc in kilometri de desert. Printre pavelele decolorate si unele mai stridente, hartiile de pe jos, isi faceau aparitia baieti gata ferchezuiti pentru care tocmai devenisem noua lor pisi. Simpla intamplare care m'a facut sa ies pe strada mi-a oferit si nespus de generoasa invitatie de a da o tura cu BMW-ul lor proaspat spalat in raul din afara orasului si cumparat second-hand din Germania.
Dar nu fac nicio aluzie la produsele second-hand! Pana la urma realitatea ne izbeste, si inca locuim in Romania. Pana si eu pandesc reducerile si ma grabesc sa ajung cat mai devreme vinerea prin seconduri sa mai prind si eu ceva "cool", cum ar spune papusile noastre Barbie fara materie cenusie imbracate din Terranova.
Sa revenim la povestea initiala. Tocmai imi cazuse cel mai nou si extravagant ruj din colectie cand m-am aplecat sa il iau si am vazut: "Anunt de mare importanta!"
Inca o tampenie, am zis in sinea mea. Sigur s-a mai gandit un p.i.m.p din Spania sau o companie de sarlatani cu produse naturiste din Japonia sa ofere marea cu sarea in mod mascat.
Si totusi nu stii de unde sare norocul. Poate gasesc ceva interesant si scap de atata superficialitate si monotonie.
Sub anunt era scris cu litere mari, colorate: "Curs creativ, inovator pentru dezvoltarea spiritului artistic. Nu ezitati sa ne contactati!" Numarul de telefon era scris mai jos.
Sa imi pierd cinci minute pretioase din lunga si plictisitoarea zi si sa sun? Hai sa sun ca azi mi-au minutele.
Detalii despre curs- niciunul, cum sa ajungi pe pasarela din Tudor (mi s-a parut o absurditate, cine ar putea sa nu stie?) si tinuta obligatorie- body painting in locuri vizibile.
Ultima sansa sa mai fac si ceva iesit din normal, asa ca ma manjesc repede cu primele culori pe care le gasesc, cat mai gratios, pe maini, picioare si fata, iar apoi plec repede cu autobuzul. Se subintelege ca toti se holbau la mine ca la a 8-a minune a lumii.
Pentru binele celor care facusera anuntul speram sa merite. In caz contrar ii supuneam la propria tortura, o tura cu busul prin tot orasul si body-painting din cap pana in picioare.
Ajung acolo nervoasa si gata de o eruptie zgomotoasa ca a unui vulcan stins si descopar alti zece nebuni pictati cat mai ingenios posibil.
Nici nu am apucat bine sa ne cunoastem ca activitatea a si inceput. Aveam doua echipe desemnate sa parcurga pe jos intreg orasul si sa picteze cat mai multi oameni de pe strada. Scopul era sa isi exprime sentimentele, sa convinga alti oameni sa ia parte la curs, sa renunte la inhibitii si sa devenim o mare de artisti pasionati de culori.
Un vis, ceva imposibil pentru Pitesti, Romania? Prea mult nonconformism si libertate?
Intra-adevar, rolul unei imaginatii bogate si frustrate, inchisa intr-o lume fara vise, idealuri si originalitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu