Pasiune si devotare. Cele doua cuvinte o caracterizau perfect, ceea ce indeplinea zilnic, ceea ce savarsea in timpul liber. Date concrete nu ar fi putut nimeni sa extraga din putinele momente ce le petrecea la liceu in orele de italiana sau de literatura universala. In fiecare dimineata,, pe ferestrele inalte, cu rame de lemn auriu cojit, picaturile transparente de roua se strangeau triste si alunecau in nestiire.Voci de rezonante diferite, unele mai lenese, altele mai vioaie incercau sa isi faca loc in spatiul imens din sala de clasa. Somnolenta si multa energie se contopeau la 7 si jumatate de dimineata. Sunetele stridente incercau sa se faca remarcate prin glume banale si informatii generale. Oare cum se poate umple timpul acesta, aproape irosit la liceu, decat printr-un somn linistit si profund? Poate ca unii au parte de revelatii, poate ca altii sunt inspirati de zgomote dezordonate. Cum ar fi sa visezi cu ochii deschisi, sa fii purtat in propria lume a imaginatiei pe o banca maro inconfortabila, cu scaune rigide?
-Dar, nu este nevoie, pui mic, parca se aude vocea ei groasa, dar totusi placuta din departare. Isi face intrarea in clasa indepartata mai energica decat niciodata. Uneori poate fi asemanata cu cantecul unei chitari, alteori cu valsul din salile de petreceri ale vilelor grandioase de acum un secol. Dar de unde atat de mult entuziasm, de unde atat de multa placere in vorbele sale? Nu este decat o profesoara, o persoana cu o infatisare normala. Nu ar iesi cu nimic in evidenta daca am exclude zambetul acela molipsitor, ochii sai vii ce transmit experienta, dorinta de viata si o lume ascunsa in fictiunea din carti.
Vibreaza o voce ragusita si puternica in clasa, dar dulce. Pe aripi de vant, in briza amintirilor povesteste despre Dante si a sa "Divina Comedie". Atat de entuziasmata si dornica sa ne molipseasca cu placerea ireala de a citi si de a ne transpune in rolul personajelor, ne transmite cuvinte si magie. Vocalele si consoanele sunt imbracate in miere si hranesc auzul, formeaza un drum spiralat spre infern. Mana ei imbatranita de vreme ne atinge degetele si ne poarta alaturi de Dante Alighieri printre suferintele variate ale condamnatilor. Inaintam, desi vederea ne este inlantuita de atata durere. Fiecare moment este o experienta si la final se afla Beatrice, ne-a promis vivace doamna aceea cu sufletul tanar. Purgatoriul si raiul trebuiesc strabatute in singuratea camerelor noastre, caci ora se terminase si tumultul acela de cuvinte a disparut odata cu profesoara.
Drumul nu s-a sfarsit inca si vocea sa calda ne poarta de la literatura clasica la cea contemporana.
-Astazi ne vom opri la Nora de Henrik Ibsen, dragele mele. O poveste atat de interesanta si umitoare ce prezinta schimbarea conditiei unei femei. Cartea aceasta minunata ne vorbeste nici mai mult, nici mai putin de consacrarea destinului Norei, o femeie ce gaseste puterea de a-si lua viata in propriile maini. In timpurile indepartate de care vorbim, iubitele mele, femeile se casatoreau mai mult din convenienta si erau la bunul plac al sotului. Sa ai curajul sa renunti la linistea familiala si sa hotarasti ca meriti mai mult a fost un adevarat act de curaj din partea Norei. Sper ca nu va plictisesc acum spre final!
Si atunci se oprea caci nu voia sa strice misterul cartii dandu-ne prea multe detalii. Misiunea sa era sa ne determine sa citim, sa ne transmita pasiunea cartilor. Ce dar minunat sa povestesti atat de frumos si captivant. Sorbeam cuvintele si nu doream sa se opreasca, insa cateva persoane nerecunoscatoare cascau in voie, privind nerabdatoare la ceas. Cum sa atragi indiferenta si ignoranta de partea ta?
Atunci se oprea brusc si isi interpreta propriul rol in fata clasei, exprimandu-se liber printr-o mimica a fetei extrem de amuzanta si sunete gajaite sau chiar copilaresti. Puterea sa de atractie era imensa si in centrul atentiei tuturor revenea profesoara aceea cu parul scurt, de un roscat inchis si buze mari ce dansau pe cantecele cuvintelor.
