Ziua mea de vara

Rasarit de soare .Sase dimineata pe drumul spre Istanbul. Scaunul incomfortabil si atmosfera inchisa din autocar ma faceau sa-mi pierd mintile. Oare merita tot efortul? Altii calatoresc acum cu avionul spre Egipt, insulele Mauritius, Corfu si beneficiaza de gustari rafinate la fiecare 30 de minute.
Mi s-a terminat apa si prima oprire o facem peste 4 ore.Ar trebui sa economisesc, dar setea o sa ma infranga.
Aproape leftera, singura si cu o valiza extrem de grea am plecat spre tara unde mi-a ramas sufletul. Prima data am vizitat Turcia acum 3 ani si am ramas fascinata de viata care vibra acolo in fiecare secunda, in fiecare minut. Stilat si modern versus vechi si modest. Un oras imens cu mii de suflete diferite pulsand in fiecare zi pe stradute inguste. Moschee cu linii arhitecturale curbate si deosebite, turnuri inalte si culori pastelate, un furnicar de oameni excentrici, bazaruri enorme cu mii si mii de arome si culori, un port infinit luminat noaptea de felinare mici si rotunde, o atmosfera aparte incarcata de liniste si totodata de sunetul rugaciunii musulmanilor din mochee, apa albastra ca cerneala, in care ma oglindeam mereu si tu.
Misterul randurilor scrise si al vietii mele, o aparitie ciudata si incantatoare. O scurta aventura de vacanta cum ar spune unii sau o intalnire aranjata de caile misterioase ale destinului.
Spre tine vin acum... Sa te mai vad odata inainte de a renunta total la ideea de cum am putea forma un noi.
Unii ar spune ca e gresit, prietenele mele ca e putin umilitor si ca tu ar trebui sa faci asta, dar am ajuns intr-un moment al existentei mele in care regulile si parerile celorlalti ma lasa complet rece. Voi juca dupa propriile mele reguli, voi miza pe tot ce am si nu voi renunta la oportunitatile ce se ivesc indiferent de pierderi.
Singurul lucru pe care nu mi-l doresc e sa ajung o marioneta a vietii, sa ma ghidez dupa reguli si dupa binecunoscutul trebuie. Sufletul imi spune ca sunt libera sa fac ceea ce imi doresc cu adevarat asa ca mi-am deschis larg aripile si zbor cu o intensitate maxima a sufletului spre tine. Niciodata nu voi avea ocazia sa ma intreb: "Ce ar fi fost daca?"
Poate ma vei face atat de fericita incat voi renunta la tot, poate ma vei dezamagi si ma voi intoarce ranita, asta daca voi mai avea bani de un bilet. Dar detaliile nu au releventa pentru o poveste.
Cum arati? Ce fel de persoana esti? Nici asta nu conteaza. Esti un om ca oricare altul sau poate esti special.
Am primit sansa vietii sa te intalnesc si e un dar ceresc sa ma pot lasa purtata de val in curand, la propriu si la figurat.
Voi ajunge noaptea. Mi-e dor sa simt apa rece si sarata. sa ma usture ochii, sa tremur de frig cand ies din iubita mea mare, pe care o voi regasi in curand, dar mai ales mi-e dor sa ma astepti cu prosopul impregnat cu parfumul tau pe nisipul fin.
Rad cu hohote cand ma gandesc la atata bucurie care ma asteapta in curand doar pe mine. Oamenii mohorati din autocar si coplesiti de grijile ce ii asteapta acasa la intoarcerea din vacanta probabil ma considera o ciudata...Dar ei omit ceva. Eu sunt fericita in nebunia mea.
Asa ca asteapta-ma la noapte in gara noastra din centrul orasului, unde ne-am cunoscut.

Anunt de mare importanta

Mergeam intr-o dimineata inabusitoare de vara pe aceeasi strada pe care o strabat de 18 ani incoace. Cu capul in nori si fara palarie, blestemam in gand soarele si primul second-hand in care aveam sa intru. Distanta se transformase brusc in kilometri de desert. Printre pavelele decolorate si unele mai stridente, hartiile de pe jos, isi faceau aparitia baieti gata ferchezuiti pentru care tocmai devenisem noua lor pisi. Simpla intamplare care m'a facut sa ies pe strada mi-a oferit si nespus de generoasa invitatie de a da o tura cu BMW-ul lor proaspat spalat in raul din afara orasului si cumparat second-hand din Germania.
Dar nu fac nicio aluzie la produsele second-hand! Pana la urma realitatea ne izbeste, si inca locuim in Romania. Pana si eu pandesc reducerile si ma grabesc sa ajung cat mai devreme vinerea prin seconduri sa mai prind si eu ceva "cool", cum ar spune papusile noastre Barbie fara materie cenusie imbracate din Terranova.
Sa revenim la povestea initiala. Tocmai imi cazuse cel mai nou si extravagant ruj din colectie cand m-am aplecat sa il iau si am vazut: "Anunt de mare importanta!"
Inca o tampenie, am zis in sinea mea. Sigur s-a mai gandit un p.i.m.p din Spania sau o companie de sarlatani cu produse naturiste din Japonia sa ofere marea cu sarea in mod mascat.
Si totusi nu stii de unde sare norocul. Poate gasesc ceva interesant si scap de atata superficialitate si monotonie.
Sub anunt era scris cu litere mari, colorate: "Curs creativ, inovator pentru dezvoltarea spiritului artistic. Nu ezitati sa ne contactati!" Numarul de telefon era scris mai jos.
Sa imi pierd cinci minute pretioase din lunga si plictisitoarea zi si sa sun? Hai sa sun ca azi mi-au minutele.
Detalii despre curs- niciunul, cum sa ajungi pe pasarela din Tudor (mi s-a parut o absurditate, cine ar putea sa nu stie?) si tinuta obligatorie- body painting in locuri vizibile.
Ultima sansa sa mai fac si ceva iesit din normal, asa ca ma manjesc repede cu primele culori pe care le gasesc, cat mai gratios, pe maini, picioare si fata, iar apoi plec repede cu autobuzul. Se subintelege ca toti se holbau la mine ca la a 8-a minune a lumii.
Pentru binele celor care facusera anuntul speram sa merite. In caz contrar ii supuneam la propria tortura, o tura cu busul prin tot orasul si body-painting din cap pana in picioare.
Ajung acolo nervoasa si gata de o eruptie zgomotoasa ca a unui vulcan stins si descopar alti zece nebuni pictati cat mai ingenios posibil.
Nici nu am apucat bine sa ne cunoastem ca activitatea a si inceput. Aveam doua echipe desemnate sa parcurga pe jos intreg orasul si sa picteze cat mai multi oameni de pe strada. Scopul era sa isi exprime sentimentele, sa convinga alti oameni sa ia parte la curs, sa renunte la inhibitii si sa devenim o mare de artisti pasionati de culori.
Un vis, ceva imposibil pentru Pitesti, Romania? Prea mult nonconformism si libertate?

Intra-adevar, rolul unei imaginatii bogate si frustrate, inchisa intr-o lume fara vise, idealuri si originalitate.

Intalnire

Practic a aparut din imaterial. Unde avea sa se intoarca? Incotro sa se indrepte?

Fata senina inconjurata de o lumina divina si ochi patrunzatori. Atat...

E tot ce conteaza atunci cand vorbim despre el. Trasaturi fizice si stil, frumusete si sclipire. Niciuna dintre ele. Un chip cu trasaturi cunoscute, dar care se pierde in multimea ce pluteste in lacul tacut si monoton al vietii. Dar e atat de el, de nehotarat, de neinteles, de misterios incat devine o aparitie pentru cineva asemanator.

-De unde esti? Ce urmaresti? Ai aparut acum in mijlocul sperantelor spulberate, la un inceput de drum linistit, conformist si ingradit. De cine? De mine, de viata, de experienta.

Ma tulburi. Esti cum eram si eu: visator, ganditor, in cautarea absolutului.

As vrea sa te urmez, in vis sa mergem amandoi.

Apari, dispari. Esti doar o iluzie, o himera.

Imi spui ca vei fi pentru totdeauna, ca mi-am impregnat parfumul si vraja in tine. Cuvinte, sunete dulci si la final doar un zambet amar.

Plec pe drumul meu. Sunt menita sa fiu singura. Am avut odata incredere in bunatate, frumusete, inocenta, daruire.

Azi nu mai am si nu mai pot avea. Totul e doar o aparenta. Am invatat sa devin treptat ca ceilalti oameni: rece, nepasatoare, fara scrupule. Traiesc pentru ca asta imi e dat sa fac.

Daca erai intr-adevar ceea ce spuneai, am pierdut singura sansa de a fi una dintre putinele persoane fericite din univers. Daca nu, inca odata m-am aparat de deziluzii si dezamagiri.