Dar ce se intampla aici? Parca ieri pluteam in nestire, in caldura cotropitoare a unei veri lipsite de griji, a unei veri ce oferea evadare. De cine si de ce? Tocmai terminasem bacul de care depindea plecarea mea in Scotia, Aberden. Frica si stresul ce le simtisem pentru luni bune combinate cu fum de tigara ce ma agita si mai mult si cu un plus de deceptie amoroasa luau sfarsit la inceputul verii.
Ce a insemnat vara pentru mine? Asociam acest anotimp cu rezultatele finale de la bac caci stiam ca atunci ma pot elibera total. De ramasitele de iubire ce vor fi uitate in tumultuoasele nopti de vara, de stresul acela constant si de vocea insistenta a constiintei mele ce imi spunea ca plecarea in Scotia depinde doar de mine.
Parca ieri imi vedeam visul implinit si nu imi venea sa cred ca la inceputul lunii septembrie chiar voi pleca la facultate in Aberdeen. Ce a insemnat asta pentru mine? Totul. De la 12 ani ma hranesc cu iluziile unei calatorii interminabile. Voiam inca de atunci sa plec si sa nu ma intorc. Poate ca nu stiam nimic si eram naiva si doar ma lasam dominata de parerile tatalui meu care imi povestea ce viata minunata si lipsita de griji duc fostii lui colegi de serviciu in Canada. America a devenit si visul copilarie mele pana am ajuns la acea maturitate adolescentina care m-a invatat sa gandesc singura si sa imi aleg totul in functie de ceea ce simt. Am renuntat la tara tuturor posibilitatilor si m-a cuprins o dorinta imensa de vizita toata lumea, de a ma bucura de fiecare coltisor al acestui univers imens. Ce vreau sa fac? Turism si nimic mai mult. Vreau sa ma hranesc cu peisaje, cu obiective turistice, cu oameni total diferiti ca infatisare si mentalitate, cu obiceiuri si mancaruri ciudate, cu teorii extravagante, cu tot ce respira. Oferta de a pleca in Aberdeen a venit peste noapte. Voi fi sincera cand voi mentiona ca la inceput nu m-a incantat atat de mult. Imi ramasese undeva departe fixata ideea de a merge la studii in Olanda. Iubeam Olanda si inca o iubesc. Am tradat'o intr-un fel renuntand la ea pentru Scotia. M-am decis sa aleg Aberdeen din mai multe motive. Am invatat sa iubesc Scotia in timp ii descopeream frumusetile.
Daca la inceput nu stiam mai mult decat toti ceilalti despre aceasta tara, acum nu pot sa realizez cand am ajuns sa cunosc cu adevarat ce ofera particica mea de uscat. Spun a mea pentru ca voi avea ocazia sa o explorez. Scotch, bagpipes, barbati in chilturi si cam atat ar spune unii. Eu as spune oameni pasionati si cu o vointa de fier, oameni prietenosi si totusi distanti cand vine vorba de intimitatea fiecaruia, peisaje extraordinare cu munti vechi erodati, muntii Grampian dar si campii intinse cu mlastini, lowlands si highlands, tarm cu faleza si plaja, stanci inalte de care se izbesc cu putere valurile marii oglindite in cerul pe jumatate azuriu, pe jumatate innorat, festivaluri superbe ce cuprind obiceiuri locale(de abia astept sa vina Hogmanay, sarbatoarea sfarsitului de an la scotieni), clima de toamna rece si muzica superba.
Nu am plecat inca, nu. Astept cu nerabdare asta. La cateva zile departare de Aberdeen, un oras-port micut, dar uimitor, simt ca sunt deja acolo. Poate ca febra cumparaturilor, stresul calatoriei, conversatiile cu Claudia ce este deja acolo, planurile de a sta jos pe bagaje si a fuma o tigara in Heathrow cu Andreea, discutiile practice cu Daniela despre ce avem de facut in Aberdeen, check-inul online inainte de a ma duce la aeroport la telefon cu Andrei pentru a alege locuri apropiate, apartamentul ce este deja inchiriat, muzica Lorenei McKennitt,esarfele groase la inceput de toamna ce flutura in vant si o imaginatie bogata ce imi ofera mii de filme despre o noua viata. Nu am fumat nimic, dar asta nu ma impiedica sa raman cateva secunde uluita privand pe geam si zarind imaginea mea pe strazile din Aberden.
Here I come Aberdeen!
