I'll believe you

Saturday night. No friends tonight, no parties, no walking around in the park. What could you do? Just you, your big and messy room, the TV and the computer. Looking for the remote control? You'll never find it under the layers of books and clothes on your desk. What choice do you have? Some popcorn and a pizza while watching a movie. Searching for interesting ones and suddenly you see 'I'll believe you'.
Romantic, happy ending, loving pair? Not at all. Catchy title and your imagination goes astray!
A creative, weird guy from a small city runs a broadcast after one o'clock in the night because his unpopular talk show had little audience if at all. Dale Sweeny was his name and found himself on the brink of unemployment.His show tried to convince people to open themselves to public and relate the most unbelievable events.He would be there to believe you.
One night after he receives a call from a 'mad' woman, saying that she saw an UFO, he starts to receive calls every night at 1.13 from the most misterious creature around. The calls lasted 5 minutes everytime and they consisted in incomprehensible messages in a new and odd language.His audience begins to rise and the idea of finding an UFO or maybe an alien in the town is imposed at the radio.Next thing that happens is that two unexpected federal agents show up to question Sweeny and give the matter great importance. Then robberies take place in the area and the local policeman observes that only unimportant things are stolen.Dale makes a connection between the federal agents, who looked like the most funniest versions of Man in Black, the robberies and the queer alien who talked in his unintelligible language.
As everyone starts to believe that an UFO really landed in the city, the alien is caught in his last stealing attempt and proves to be a normal human being. What happens to Sweeny next and his reputation? His dreams and desire to think that unbelievable stuff do exist are ruined.
But the story doesn't end here. Guess what? The fake alien is connected to time travel. But you'll have to see the movie and figure out for yourself the end.

Floare de musetel

-Oh,papatya!

Ger naprasnic si cer in curcubee de gri cu raze rosiatice de lumina au venit pe nepoftite din vecinatate. Tremura golasi pomii sub atingerea fina a vantului inghetat si ploua cu ninsoare alba invizibila de sus. Ni se inrosesc obrajii, ni se usuca buzele, tremuram sub soare.

Ea: -Ia-ma de manuta si incalzeste-mi degetelele! Saruta-l pe fiecare in parte si apoi strange-ma in brate pana la extenuare!

El: -Sa ne intalnim, sa ne privim, sa ne atingem prin cuvinte…
Esti atat de sublima cand e frig afara. Parul iti zboara ravasit, fularul impletit lasa in urma o dara fina si dulce de parfum ametitor, iti lucesc ochii de lacrimi, te zgribulesti in palton si mergi repede, lin, plutind parca pe un nor de fericire si libertate. Tenul tau alb si rece ca doua petale exprima puritate si inocenta. Sa te ating sa imi incalzesc sufletul!

Ultimele frunze decolorate au murit si noi le calcam in picioare. Ma doare tot ce in jur moare si ma intreb tot mai mult cu fiecare secunda care trece daca noi oamenii nu ranim mult prea profund esenta lucrurilor inconjuratoare.
Speranta de a fi mai buni, mai sinceri ne hraneste inima.

El: -Speranta mea esti tu!

Panoul digital din fata Mc-ului arata 3 fara un sfert si 3 grade Celsius. E octombrie, dar timpul a luat-o la goana nevazut.

El: -Am mers mult noi doi astazi…amandoi. Parca a trecut o vesnicie de clipe furate de azi dimineata. Cu siguranta au trecut toate trenurile spre primavara si noi le-am pierdut.

El(catre sine): -Te-am luat cu mine caci ma stiam incapabil sa ajung la gara. Asa mi-ai ramas tu particica de rai, floare de musetel, blanda, zambitoare, cu petale multe si mici. Ochii tai migdalati si mari, caprui deschis concentreaza in tine miezul florii de camp.

El(catre ea): Sa iti sorb roua in fiecare dimineata de pe piele inainte sa inghete, sa te pun pe un piedestal inalt, intr-o rama veche de mahon pe birou sau intr-un tablou abstract sa il luminezi! Sa te pun deasupra patului, sa te privesc in voie!

Tuna puternic, asurzitor si palpairile vii, intense ale fulegerelor patrund in camera intunecata. Ma trezesc si esti aproape.

El(catre sine): -Oh, papatya, te-am visat!
Se facea ca era decembrie si universul inghetase. Eram singur pe lume si te cautam febril. Nelinistea ma cuprindea cu fiece secunda in care nu te gaseam. Te simteam, dar nu te desluseam.
Mi-e frica de iarna, de a privi in viitor.

El(catre ea): -Sa nu te stingi in bratele mele, sa nu ma sting in timp si vant fara o floare, unica nemuritoare din sufletul meu mare! Sa nu te pierd, sa nu ma pierzi!

Unde mergem?

Cip-cirip! Cip-cirip!

Glasurile pitigaiate ale vrabiutelor micute si pufoase rasuna puternic in diminetile racoroase de toamna. Geamul aburit distorsioneaza imaginea de afara si pentru o clipa cand deschizi pleopele te gandesti ca a nins mult si neincetat, ca a venit iarna. Somnul e dulce si visu-i la fel, dar ultimele raze ale soarelui cu dinti te imbie sa dejunezi zgribulita in halatul gri si pufos ca un ursulet de plus. Masa rotunda si joasa acoperita cu ceainicuri, prajiturele apetisante si tavi cu fructe , inconjurata de scaunele colorate in miniatura, inveseleste incaperea. O gustare prelungita cu ceai de ghimbir aburind, biscuiti cu forme geometrice si multa ciocolata, defileaza prin fata unui casetefon vechi cu doar cateva frecvente. Muzica portugheza in surdina si picioarele goale pe parchetul rece.

Ai uitat ca nu mai e vara.

Sosetele tale preferate, groase cat trei perechi si moi, parte din arsenalul de iarna, te asteapta pe marginea patului unde le'ai aruncat grabita in somn.

12 si jumatate, amiaza zilei de toamna. O carte dintr'o multitudine de carti. Pe raftul cel mai inalt al bibliotecii de mahon stau romanele ce te'au impresionat si ai vrea sa le recitesti. Dar nu vrei sa distrugi povestea initiala. Raftul al doilea, romane de dragoste. P.S Te iubesc. O coperta fina, un cuplu pe fundal si scrisori invadatoare de dragoste.

Citesti un rand, doua. Povestea nu e rea si chiar te-ar captiva de nu ar fi melencolia asta neinteleasa de toamna. Pe geam universul pare pustiu. Frunzele aramii, galbene, verde inchis vestejit, aurii plutesc pe pamantul umed si formeaza un covor multicolor de strigate inabusite. Vantul adie incetisor si crengile golase ale copacilor lipsiti de viata creeaza umbre imploratoare ce danseaza trist pe asfalt. Picura cu stropi inghetati si minusculi din marea campie a norilor gri.

-O umbrela ar fi folositoare, te gandesti! Din pacate toate s'au pierdut in valmasagul de sentimente din anii anteriori.

Te imbraci grabit intr-o rochie groasa cu buline mari albastre, iti arunci neglijent o esarfa vaporoasa la gat, iti iei cizmele largi si pornesti spre usa. Ti-ai uitat pardesiul baby-doll! Dai sa deschizi usa! Si umbrela! Care? Ca sunt rupte toate! Incui si cobori tumultos pe scari. La parter iti dai seama ca ploia se inversunase cumplit asupra omenirii. Nu era chip sa iesi fara un aparator. Te intorci, descui si iti chemi duios prietenul. E suparat pe tine ca l-ai uitat acasa. Iti ceri iertare pe un ton lingusitor si il iei de manuta frumos.

La iesirea din bloc il rogi sa te apere de ploaie. Refuza vehement, sustine ca va face scurtcircuit. Il asiguri ca ecranele imaginare de proiectii ale viselor cum e el exista doar in mintea celor care le-au creat. Prin urmare acest micut prieten de fantezie te va putea apara fara sa deranjeze mersul normal al lucrurilor.

-Unde mergem? intreaba el inca putin temator sa nu il vada realitatea si sa se stinga din inima ei.

-Peste tot si nicaieri,

Intr'o curte c-un Grivei

Pe un lac cu o ratusca

In padure cu o pusca!