Cip-cirip! Cip-cirip!
Glasurile pitigaiate ale vrabiutelor micute si pufoase rasuna puternic in diminetile racoroase de toamna. Geamul aburit distorsioneaza imaginea de afara si pentru o clipa cand deschizi pleopele te gandesti ca a nins mult si neincetat, ca a venit iarna. Somnul e dulce si visu-i la fel, dar ultimele raze ale soarelui cu dinti te imbie sa dejunezi zgribulita in halatul gri si pufos ca un ursulet de plus. Masa rotunda si joasa acoperita cu ceainicuri, prajiturele apetisante si tavi cu fructe , inconjurata de scaunele colorate in miniatura, inveseleste incaperea. O gustare prelungita cu ceai de ghimbir aburind, biscuiti cu forme geometrice si multa ciocolata, defileaza prin fata unui casetefon vechi cu doar cateva frecvente. Muzica portugheza in surdina si picioarele goale pe parchetul rece.
Ai uitat ca nu mai e vara.
Sosetele tale preferate, groase cat trei perechi si moi, parte din arsenalul de iarna, te asteapta pe marginea patului unde le'ai aruncat grabita in somn.
12 si jumatate, amiaza zilei de toamna. O carte dintr'o multitudine de carti. Pe raftul cel mai inalt al bibliotecii de mahon stau romanele ce te'au impresionat si ai vrea sa le recitesti. Dar nu vrei sa distrugi povestea initiala. Raftul al doilea, romane de dragoste. P.S Te iubesc. O coperta fina, un cuplu pe fundal si scrisori invadatoare de dragoste.
Citesti un rand, doua. Povestea nu e rea si chiar te-ar captiva de nu ar fi melencolia asta neinteleasa de toamna. Pe geam universul pare pustiu. Frunzele aramii, galbene, verde inchis vestejit, aurii plutesc pe pamantul umed si formeaza un covor multicolor de strigate inabusite. Vantul adie incetisor si crengile golase ale copacilor lipsiti de viata creeaza umbre imploratoare ce danseaza trist pe asfalt. Picura cu stropi inghetati si minusculi din marea campie a norilor gri.
-O umbrela ar fi folositoare, te gandesti! Din pacate toate s'au pierdut in valmasagul de sentimente din anii anteriori.
Te imbraci grabit intr-o rochie groasa cu buline mari albastre, iti arunci neglijent o esarfa vaporoasa la gat, iti iei cizmele largi si pornesti spre usa. Ti-ai uitat pardesiul baby-doll! Dai sa deschizi usa! Si umbrela! Care? Ca sunt rupte toate! Incui si cobori tumultos pe scari. La parter iti dai seama ca ploia se inversunase cumplit asupra omenirii. Nu era chip sa iesi fara un aparator. Te intorci, descui si iti chemi duios prietenul. E suparat pe tine ca l-ai uitat acasa. Iti ceri iertare pe un ton lingusitor si il iei de manuta frumos.
La iesirea din bloc il rogi sa te apere de ploaie. Refuza vehement, sustine ca va face scurtcircuit. Il asiguri ca ecranele imaginare de proiectii ale viselor cum e el exista doar in mintea celor care le-au creat. Prin urmare acest micut prieten de fantezie te va putea apara fara sa deranjeze mersul normal al lucrurilor.
-Unde mergem? intreaba el inca putin temator sa nu il vada realitatea si sa se stinga din inima ei.
-Peste tot si nicaieri,
Intr'o curte c-un Grivei
Pe un lac cu o ratusca
In padure cu o pusca!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu