Floare de musetel

-Oh,papatya!

Ger naprasnic si cer in curcubee de gri cu raze rosiatice de lumina au venit pe nepoftite din vecinatate. Tremura golasi pomii sub atingerea fina a vantului inghetat si ploua cu ninsoare alba invizibila de sus. Ni se inrosesc obrajii, ni se usuca buzele, tremuram sub soare.

Ea: -Ia-ma de manuta si incalzeste-mi degetelele! Saruta-l pe fiecare in parte si apoi strange-ma in brate pana la extenuare!

El: -Sa ne intalnim, sa ne privim, sa ne atingem prin cuvinte…
Esti atat de sublima cand e frig afara. Parul iti zboara ravasit, fularul impletit lasa in urma o dara fina si dulce de parfum ametitor, iti lucesc ochii de lacrimi, te zgribulesti in palton si mergi repede, lin, plutind parca pe un nor de fericire si libertate. Tenul tau alb si rece ca doua petale exprima puritate si inocenta. Sa te ating sa imi incalzesc sufletul!

Ultimele frunze decolorate au murit si noi le calcam in picioare. Ma doare tot ce in jur moare si ma intreb tot mai mult cu fiecare secunda care trece daca noi oamenii nu ranim mult prea profund esenta lucrurilor inconjuratoare.
Speranta de a fi mai buni, mai sinceri ne hraneste inima.

El: -Speranta mea esti tu!

Panoul digital din fata Mc-ului arata 3 fara un sfert si 3 grade Celsius. E octombrie, dar timpul a luat-o la goana nevazut.

El: -Am mers mult noi doi astazi…amandoi. Parca a trecut o vesnicie de clipe furate de azi dimineata. Cu siguranta au trecut toate trenurile spre primavara si noi le-am pierdut.

El(catre sine): -Te-am luat cu mine caci ma stiam incapabil sa ajung la gara. Asa mi-ai ramas tu particica de rai, floare de musetel, blanda, zambitoare, cu petale multe si mici. Ochii tai migdalati si mari, caprui deschis concentreaza in tine miezul florii de camp.

El(catre ea): Sa iti sorb roua in fiecare dimineata de pe piele inainte sa inghete, sa te pun pe un piedestal inalt, intr-o rama veche de mahon pe birou sau intr-un tablou abstract sa il luminezi! Sa te pun deasupra patului, sa te privesc in voie!

Tuna puternic, asurzitor si palpairile vii, intense ale fulegerelor patrund in camera intunecata. Ma trezesc si esti aproape.

El(catre sine): -Oh, papatya, te-am visat!
Se facea ca era decembrie si universul inghetase. Eram singur pe lume si te cautam febril. Nelinistea ma cuprindea cu fiece secunda in care nu te gaseam. Te simteam, dar nu te desluseam.
Mi-e frica de iarna, de a privi in viitor.

El(catre ea): -Sa nu te stingi in bratele mele, sa nu ma sting in timp si vant fara o floare, unica nemuritoare din sufletul meu mare! Sa nu te pierd, sa nu ma pierzi!