Semnalul de tren anunta-un refren.
Sunetele din departare ne-aduc un joben.
Turturii albastrii de flacara arzatoare ating
Crengile nemuritoare ce dansand se sting.
Oare unde in desertul uscat plantele aprind
Pasiuni mistuitoare pe aripi de vant plutind?
Oaze de sare ce se revarsa-n departare,
Trimit valuri din mare adunate-n care.
Suflari fierbinti zboara-n zori printre nori,
Vuiesc si soptesc secrete, orori...
Ne-afundam adanc printre gratii invizibile.
Oare visele au ramas intangibile?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu